Nimicuri
Mi-e pofta sa scriu. Dar despre ce? Aceeasi problema din totdeauna. Blogginul nu a fost facut pentru mine. Cel putin nu acela pro. Nu sunt in stare sa scriu despre tehnologie, nu sunt in stare sa scriu ceva misto sau funny. Atunci despre ce tot scriu? De ce tot continui sa scriu? Nu, nu scriu pentru voi, nu scriu pentru nimeni altcineva decat pentru mine. Ca sa imi aduc aminte peste mult timp cum eram si ce am facut. Pare stupid? Stiu. Inchide pagina acum si foloseste-ti minutele petrecute citind aberatiile mele despre viata mea facand ceva util. Citeste o carte, de exemplu :)
E sambata seara si sunt acasa. La PC, normal. Scriu. Despre nimic. Despre ce imi trece prin minte, despre cum sa ma descurc si eu pe lumea asta, sa fac un ban, cumva. Nu, nu am descoperit nicio metoda de face bani peste noapte. Talent la scris n-am, la altceva nici nu pot sa ma gandesc acum. Plm, nu putem sta toti acasa si banii sa vina printr-o metoda miraculoasa in conturile noastre; trebuie sa mai si muncim.
Am fost cam morocanos in ultimele zile. Nu ma inteleg cu lumea, dar sunt sigur ca nu sunt eu de vina :)) E sambata seara si nu am iesit nicaieri. Nu club, nu bere, nu rummy, nu jucat carti, nu film… nimic. “Nimic” pare sa fie cuvantul care descrie cel mai bine viata mea in ultima vreme… Te gandesti ca n-am prieteni, de stau acasa cand vreau sa ies. Probabil. Sau probabil sunt ocupati toti cu examenele. Sau dorm. Sau nu le pasa. Asa cum mie imi pasa doar de mine, lor de ce sa le pese de altii? Fiecare pentru el, doar traim intr-o lumea rea. That didn’t work too well for me so far…
Si… “ce-i mai frumos abia acum incepe”. Acum-acum? Sau acum mai tarziu? Sa inceapa odata, ca m-am saturat. Nici nu mai deosebesti frumosul de urat. Depresie se cheama asta. Si totusi te plangi aiurea si nu realizezi cat de norocos esti ca traiesti, ca esti sanatos si altele de genu’. Dar banii dom’le? Banii cum ii facem?
“Ai un pic de ambitie!”. Nu e chiar asa greu, daca vrei cu adevarat… Asta-i o minciuna. Orice e greu. Trebuie doar sa muncesti, calea e simpla si poate fi invatata. Gata cu copilariile. La munca, cu ambitie si perseveranta.
PS: Stiu, aberatii complete si fara rost pentru voi. I don’t care.
nu are nevoie de acest blog creat pentru a sustine reprezentarea binelui.Nu e nevoie de legi,nu e nevoie re rigori,nu e nevoie de valori.Ci bunatate infinita,bunatate in limita a ceea ce crezi tu ca e bun,a face bine sau a te comporta omenesc.Mi-aduc aminte de o lectie la Filosofie in care profa ne zice ca un act de bunatate,e deplin atunci cand il faci fara sa-l constientizezi,fara a te gandi la el;cum se practica in ziua de azi”fac si eu un bine,il ajut pe amaratul asta”,”poate asa imi mai iarta D-zeu din pacate” nu cred ca mai intra in categoria hedonismului sincer.
A te teme,a crede,a si cerceta,a respecta,a stii sa numesti sfant sau sacru,a-ti impune limite.A te bucura,a trai…
Zilele astea mi le-am umplut cu activitati.Ce nostim…daca si iesitul din casa se poate numi activitate atunci,m-am pronuntat corect.E mai bine asa.Mi-am impus sa nu ma mai grabesc,sa termin cu “alergatul”,mai ales cu cel psihic.Invalmaseala de ganduri,impresii,amalgamul de idei,toate astea produc confuzie,haos la un moment dat in mintea ta.Pana la urma DE CE? sa ma grabesc?Cine ma impinge la asta?Cine pierde?Cine castiga?Oare nu e si un drum mai lin?Oare nu ar trebui sa mai ma si bucur azi?Momentan lucrez la etajul “totul va fi bine,chiar perfect” si “pot”.Imi tot spun asta indiferent de ceea ce fac,indiferent de ce ganduri negre ma mai invaluie,indiferent de orice.Chiar va fi totul bine,poate chiar perfect si am sa pot sa fac sa fie asa.Am sa pot sa fac tot ceea ce vreau.Trebuie doar sa ma apuc.apoi jumatate din drum va fi deja parcurs.Poate ar trebui sa ma gandesc ca am doar 25 ani,ca ar trebui sa ma distrez la varsta asta,sa ma preocupe serviciul si viitorul in lungimi scurte.Ca acum e vremea de cheltuit bani,de trait viata,de scos ce am mai bun din mine,la varsta asta ar trebui sa fiu fericita.Si pot sa fiu,voi fii,totul la vi bine,poate chiar perfect.De ce nu?Nu m-a impedicat niciodata nimic sa fiu fericita,poate doar eu am ridicat bariere,eu am privit cu ochi inlacrimati lumea din jurul meu,eu am puricat,eu am analizat,eu am trecut prin filtre,eu am judecat,eu am zis ca nu e bine,eu am facut totul.Eu port vina.Insa asta e…Asta a fost.Oare nu as putea sa fac a fie si bine?Pot.Si-mi voi demonstra asta.E dreptul meu,e viata mea,maine as putea trece in vesnicie iar eu azi nu am trait.Cine pierde?Cred eu ca mai exista si drumuri usoare in viata si de ce sa nu urmez si eu unul?La ce buna atata bataie de cap?
De ar fi posibila o asemenea schimbare de macaz in gandirea mea va fi absolut superb.Poate primul pas l-am facut gandindu-ma si la posibilitatea asta,poate…Nici un poate.Pot.Acum.Azi. cum e POT … POTI SI TU RADU :*:*:*
:x
Si uite asa vine primul comentariu de la tine care e… respins :)
Pacat. Ar fi aflat si fata aia ca e cazul sa vorbeasca mai putin, respectiv sa scrie. Sa-si dea cu parerea in orice mod.. Nu are destula materie.
Deci asta va fi cu dedicatie. Nu, nu vei mai vrea sa auzi de mine in veci, nu vei mai vrea sa vorbesti cu mine in veci.
Sa faci presupuneri asupra unei persoane fara sa o cunosti e gresit. Asta unu’ la mana. Second, fata asta care zici tu ca abereaza se face ca a terminat o facultate de psihologie. Third, ea are infinit mai mult experienta “de viata” decat ai acumulat tu prin paturile altora. Last, but not least, du-te te rog inapoi pe blogul tau si te rog ca acolo sa faci, sa scrii si sa comentezi ce vrea sufletelul ala al tau rasfatat de catre mamica si taticul. Nu, nu am job, nu, nu am bani, da, ma plang despre asta pentru ca vreau si pentru ca pot. Si nu e cazul sa fac acum o comparatie pe planul financiar intre familiile noastre. S-asa nu ar intra nimic in capusorul ala al tau mic.
Now please, go away. As I said, you really suck.