Erised's blog

Aseara a avut loc o mica porcaiala din partea binecunoscutei blogeritze si scriitoare de carti criminalistice Lorelei.
Regulile de conduita de pe acest blog cu privire la comentarii sunt simple: ma injuri, iti sterg comentariul. Vorbesti prostii, iti sterg comentariul. Vii cu porcaieli la mine *fara motiv*, doar pentru ca te plictisesti si vrei sa faci viata amara cuiva, ma superi maxim. De ce nu aprob comentariile care se incadreaza in categoriile de mai devreme? Nu, nu pentru ca nu cred in libertatea de exprimare ci pentru ca se ajunge la din astea.
Mai multe nu am sa-i spun acestei copile, ca s-asa nu intelege nimic. Si nu imi place deloc ca aici, pe www si implicit pe bloguri se intampla asa ceva…

Mi-e pofta sa scriu. Dar despre ce? Aceeasi problema din totdeauna. Blogginul nu a fost facut pentru mine. Cel putin nu acela pro. Nu sunt in stare sa scriu despre tehnologie, nu sunt in stare sa scriu ceva misto sau funny. Atunci despre ce tot scriu? De ce tot continui sa scriu? Nu, nu scriu pentru voi, nu scriu pentru nimeni altcineva decat pentru mine. Ca sa imi aduc aminte peste mult timp cum eram si ce am facut. Pare stupid? Stiu. Inchide pagina acum si foloseste-ti minutele petrecute citind aberatiile mele despre viata mea facand ceva util. Citeste o carte, de exemplu :)

E sambata seara si sunt acasa. La PC, normal. Scriu. Despre nimic. Despre ce imi trece prin minte, despre cum sa ma descurc si eu pe lumea asta, sa fac un ban, cumva. Nu, nu am descoperit nicio metoda de face bani peste noapte. Talent la scris n-am, la altceva nici nu pot sa ma gandesc acum. Plm, nu putem sta toti acasa si banii sa vina printr-o metoda miraculoasa in conturile noastre; trebuie sa mai si muncim.

Am fost cam morocanos in ultimele zile. Nu ma inteleg cu lumea, dar sunt sigur ca nu sunt eu de vina :)) E sambata seara si nu am iesit nicaieri. Nu club, nu bere, nu rummy, nu jucat carti, nu film… nimic. “Nimic” pare sa fie cuvantul care descrie cel mai bine viata mea in ultima vreme… Te gandesti ca n-am prieteni, de stau acasa cand vreau sa ies. Probabil. Sau probabil sunt ocupati toti cu examenele. Sau dorm. Sau nu le pasa. Asa cum mie imi pasa doar de mine, lor de ce sa le pese de altii? Fiecare pentru el, doar traim intr-o lumea rea. That didn’t work too well for me so far…

Si… “ce-i mai frumos abia acum incepe”. Acum-acum? Sau acum mai tarziu? Sa inceapa odata, ca m-am saturat. Nici nu mai deosebesti frumosul de urat. Depresie se cheama asta. Si totusi te plangi aiurea si nu realizezi cat de norocos esti ca traiesti, ca esti sanatos si altele de genu’. Dar banii dom’le? Banii cum ii facem?

“Ai un pic de ambitie!”. Nu e chiar asa greu, daca vrei cu adevarat… Asta-i o minciuna. Orice e greu. Trebuie doar sa muncesti, calea e simpla si poate fi invatata. Gata cu copilariile. La munca, cu ambitie si perseveranta.

PS: Stiu, aberatii complete si fara rost pentru voi. I don’t care.

Gata, m-am hotarat sa pun pe “hartie” chestii care imi vin in minte fara sa ma gandesc de 100 de ori la ele si sa patesc ca Bobby cu “Eu am cel putin 10 idei de posturi pe zi care, pana ajung in fata calculatorului, mi se par stupide si irelevante”.

Stiu, “fani” e un termen mult prea exagerat de mine pentru a-mi numi cititorii. Chiar si-asa, ei ma bat la cap sa mai scriu si sa-mi mai incerc talentele intr-ale chestiei astea, compus, articole, treburi, chestii.

Asta seara am primit un email foarte important. Un raspuns care s-a dovedit a fi pozitiv. Asta inseamna ca trebuie sa ma adun si sa duc la capat acest proiect pe care vreau sa-l pun pe roate. Stiu, pare atat de important cand spui “proiect” ca deja am impresia ca ma laud prea mult. De aceea lasam aceasta informatie asa cum se afla acum si in momentul potrivit promit sa revin cu detalii.

Tot in aceasta seara am fost Caru’ cu bere. Cu Lorelei (the real person behind this nickname is undercover, she doesn’t want her fans to know she went out), Oana si Mishu. Am mancat bine, ne-am facut pofta cu papanasi si am participat cu sufletul la petrecerea de 3 ani a unei fetite scumpe foc. La masa, discutii despre barbati, cat sunt de prosti, posesivi si bineinteles, sfaturi despre cum sa-i “castigi” pe barbati de partea ta… asa, ca intre fete, normal. Da, iar s-au luat fetele de mine si de stilul meu de a conduce *confused*

In fata blocului, ca de obicei, 0 locuri de parcare. Dar am inghesuit-o si eu p-acolo printr-un colt si sede bine pentru noaptea asta Bestia mea.

(paragraf destinat exclusiv jucatorilor de CS :D)
Sa revenim la ce am mai facut si ce nu, serverul de CS (cs.get-stoned.info) prinde de minune la public si incepe incet sa se formeze asa cum vroiam de fapt sa fie, ceva restrans si intre prieteni care au habar ce inseamna jocul adevarat de Counter-Strike.

Acestea fiind spuse, sa aveti o zi cat mai faina (ca deja va fi plina zi cand veti citi aceste randuri) si sa va mearga de minune cu invatatul, la facultate, la job sau la lenevit.

Hello \o/
Hai la multi ani! :)

Imi cer fanii sa mai scriu pentru ca au ajuns sa se plictiseasca pe net… Asta n-am s-o inteleg in veci pentru ca sunt constient de valoarea mea in aceasta lume, a online-ul, valoare ce tinde catre 0. Adica de ignorat. De nebagat in seama. Daca maine dispar, actiunile la Microsoft nu o iau la vale…

Well, sa lasam glumele si sa scriem articolul asta scurt-scurt-scurt:
1. Am server de CS. Avem de fapt. Eu cu Par. E proaspat, nou-nout. Il gasiti la adresa 80.96.216.116:27015, se cheama Get Stoned si da, e gazduit de gameszone.ro.
2. vBulletin e cel mai tare dar in acelasi timp si cel mai complicat. Uitasem cat de multe optiuni poate avea :| Ah, da, avem si forum pentru server… aici.
3. Al treilea semafor e buclucas, paziti-va de el!!!
4. Tema e minunata, mirifica, mirobolanta si mai ales, superba. Va place maxim, stiu. Nu e nevoie sa-mi mai spnueti, eu stiu tot, vad tot. Si ca sa fim si noi la moda o bagam pe urmatoarea: maxim am spus!
5. Hai ca deja ma intind cam mult la vorba si nu prea mai e scurt. Dar oricum, ca sa stii… Da, tu, cu tine vorbesc, salata aia boeuf s-a cam terminat :P

Aveti grija de voi si sper sa revin curand cu alte articole ceva mai lungi, ca sa nu va mai plictisiti pe net :)
Pupici. Hugs. Love u! Kisses. Imbratisari. Dragoste. Va iubesc :*

PS: erised.ro s-a gandit sa mai ia un mic copil neajutorat al blogosferei sub aripa. Ce-o iesi, nu stie nimeni. Dar cu siguranta vom afla.
PS (the real one): Zambeste!

via spynet.ru

Dupa aproape 3 saptamani de pauza, a venit cadoul de Craciun…

Si avem asa:
P5K Deluxe/WiFi-AP
Intel® Core™2 Quad Processor Q6600 (8M Cache, 2.40 GHz, 1066 MHz FSB)
KHX8500D2K2/4G – 4GB (2GB 256M x 64-Bit x 2 pcs.) – PC2-8500 CL5 240-Pin DIMM Kit
WD Caviar Green 1 TB, 32 MB Cache, SATA 3 Gb/s
GV-N98TGR-512I

Sunt mai incantat decat copilul in dimineata de Craciun :>

P.S.: Da, din acest motiv nu am mai scris, pentru ca nu am avut la ce :)

M-am trezit din senin. Te visasem si sa-ti scriu acest mesaj este tot ce pot sa fac in acest moment. Parca sunt un robot condus, nu ma pot opri… Vroiam sa-ti zic deci ca te-am visat. Stiu ca este putin nelalocul lui ceea ce fac eu acum, dar asta e adevarul si cu riscul de a parea naiv si de a-ti starni hohote de ras eu tot trebuie sa-ti zic. Sa-ti marturisesc ca nu doar te visez ci ca ma si gandesc la tine din cand in cand. Tot felul de lucruri sau intamplari imi tot aduc aminte de tine… Si acum… acum as vrea doar sa te pot tine in brate, sa-ti simt pielea fina si sa te simt cum te cuibaresti in bratele mele ca un pui de gaina zgribulit, asa cum numai tu faci… Si sunt trist. Pentru ca totul a ramas atat de neclar intre noi… Da, am fost si prost si m-am bagat intr-o situatie jenanta pentru ca sunt un copil fara minte, care doar simte si nu gandeste… Si acum platesc pretul scump al refuzului meu de a ma maturiza vreodata. In adancurile mele sunt un copil si copil voi ramane mereu. Si mi-e dor de tine… tare!

Mergeti, nu? :D

Mai multe info pe HipHopKulture.ro

For mom & dad, for my sis and for all of you guys: thanks for being there for me, no matter what…

LE:
Un remix realizat de catre Agresiv.

Ora 04:00. Inchid frumusetea de computer si ma bag in pat. In camera e bezna, doar cateva led-uri de pe la chestiile tech mai palpaie din cand in cand. Afara se vad copacii aurii. Da, chiar daca e intuneric, li se pot deosebi culorile si formele.

Si cum stateam fara somn si incercam sa nu ma gandesc la nimic, inevitabilul se produce. Parca vine Barbosu’ si ma ia frumusel de o mana si ma ridica la ceruri, ma arunca singur intr-o sala mare de cinema unde era tot intuneric. Nu mi-e frica, am incredere in El. In cateva momente incepe filmul. Un film nu neaparat bun, dar cu actiune foarte cunoscuta mie. Intelegeam tot, nu aveam intrebari, stiam pe alocuri chiar si ce urma sa zica fiecare; stiam deja ce era in mintea lor si daca spuneau adevarul sau nu.
Citeşte mai departe…